sâmbătă, 25 mai 2013

Viitorul se schimbă cu Prezentul



Nu înţeleg de ce mama naibii nu eşti fericit! De ce nu ieşi afară să fii tu? Cine te împinge să ai gândurile în viitor? Zici că prezentul e un cazan cu smoală din iad şi nimeni nu vrea să rămână în el, toţi merg spre norul ăla de departe, care pare atât de pufos încât, ca în reclamă, ai lua cu o lingură din el şi ţi-ai pune pe post de pernă! Trezeşte-te! Eşti tot în cazanul fierbinte! Tot aici! Tot acum! Doar gândurile alea prea împinse spre viitor unde totul e roz, proaspăt şi pufos, te aşteaptă... ca într-un film porno! Vine un el sau doi sau trei, toti trei nişte instalatori semiculturişti la o oarecare ea care e casnică să îi repare ţevile! Nu. Nu e aşa! Daaaar, să revenim...
Realizezi că acum, azi, eşti deja în viitorul pe care ţi l-ai propus ieri sau acum o săptămână, o lună sau o sută de ani, nu? Câte din planurile alea multe ţi-ai dus la final? De câte ori ai plâns de bucurie? Câte excursii ai făcut în jurul lumii? De câte ori ai ieşit să te îmbeţi ca porcul cu toţi prietenii tăi? De câte ori ai mers la sala de sport? Câte diete ai început şi te-ai şi ţinut de ele? Câte tatuaje ţi-ai făcut? La câte concerte ai fost? Câte reţete noi ai încercat? În cîte zile ai învăţat ceva nou? Câte cărţi ai citit? Câte lucruri ţi-ai cumpărat? Şi lista poate continua!
Totul ţine de respectul de sine şi de cum ştii să-ţi prioritizezi activităţile!
Întreabă-te dacă vrei cu adevărat ce ţi-ai propus să faci!
Întreabă-te cât de important e pentru tine acel lucru pe care vrei să-l faci!
Întreabă-te cu ce te ajută acel lucru!
Întreabă-te cu ce poţi ajuta dacă faci acel lucru!

Da! E atât de simplu! O dată ce ai răspunsuri clare la aceste întrebări, totul va fi mai simplu! Totul va fi aşa cum e, de fapt! Trebuie doar să începi. Imaginează-te pe vârful unui deal. Fă primul pas, iar apoi totul va veni din inerţie! Va decurge de la sine, doar trebuie să fii prezent! Să fii acolo! Să ţii frâiele! Să te ghidezi!

Întreabă! Încearcă! Greşeşte! Învaţă! Repetă!

sâmbătă, 11 mai 2013

Morţii noştri
















Acum, în toi de sărbătoare,
Ne-aducem aminte şi de ei
Când e puţin târziu, se pare.
Degeaba plângi, degeaba zbieri!

Acum le aranjăm mormântul
E trist, că nu e pentru ei;
E pentru vii, îţi dau cuvântul,
Să-l vadă credincioşi şi-atei!

Să vadă lumânări şi flori
Exagerate, colorate...
Dar nimeni nu simte fiori
De dor, respect – s-au dus cam toate.

Noaptea de dinaintea sărbătorii
Toţi fac curat la suprafaţă,
Toţi cei ce vor fii următorii...
Dar celui dedesubt, nu-i pasă.

Nu-i pasă c-ai umplut pământul
Ce-i stă pe pieptu-i, cu flori bune,
Ci vrea la el să îţi duci gândul
Şi să-i rosteşti o rugăciune!

O, Doamne, iartă morţii noştri
Că au nevoie, dar uită-Te la noi
Cum aranjăm pământ ca proştii,
În loc s-aranjăm amintirea lor în noi...