Onestitate, Cinste, Adevar, Respect. Îmi par atât de… din
trecut. Pare că nimeni nu mai pune preţ pe astfel de valori. Lumea spune: daca
el are, eu de ce n-aş avea? În loc să spună: sunt fericit că el are!
Egoişti, trufaşi, mincinoşi, nu ştim să ne bucurăm de ce
avem, nu ştim să ne bucurăm de ce au sau de ce ştiu ceilalţi, nu mai zâmbim
când un prieten spune că are un nou loc de muncă, când o prietenă mereu singură
şi-a găsit un iubit, când cineva din familie a câştigat ceva, oricît de
neînsemnat ar fi… parcă nici pentru noi nu ştim să ne bucurăm.
Nimeni nu se mai bucură că are acces la orice informaţie.
Nimeni nu se mai bucură că poate citi orice, oricând. Nimeni nu se mai bucură
că poate vedea pe un simplu ecran animale pe care, probabil, le poate vedea
doar acolo. Nimeni nu mai e fericit când află din ce e făcută radiera sau cum
sunt crescuţi puii de găină. Avem tot ce dorim, dar suntem nefericiţi.
Deciziile pe care le luăm nu schimbă doar propria viaţă ci
şi vieţile celor apropiaţi nouă. Suntem conectaţi. Suntem oameni! Suntem unu!
E foarte trist când te gândeşti că seară de seară sunt
oameni care optează pentru scandaluri, sâni la vedere, vedete insignifiante şi
bârfe ieftine când au posibilitatea să vadă cum vânează păianjenii, cum se
fabrică diferite lucruri sau povestea din spatele unor clădiri de sute de ani!
E foarte trist când auzi că Teatrul e doar un punct de reper
pentru unii!
