- …
- Uite, tu ai încercat, el nu a mai vrut. Treci mai departe.
- Ştii de cat timp am aşteptat pe cineva lângă care să mă pot desfăşura, să mă pot deschide, să zic ce ştiu, ce pot, ce vreau? Ştii că aştept să mai ieşim la un ceai, pur şi simplu? Ştii că nu sunt mulţi lângă care să pot fi.... eu!?
- Nu e singura persoană lângă care ai putea fi aşa.
- Deocamdata este.... a fost singura.
- Înseamnă că nu cauţi tu unde şi pe cine trebuie.
- Da. Aşa e. Aici ai dreptate. De obicei las lucrurile să decurgă de la sine. Dar l-am rănit, l-am dezamăgit! Înţelegi ?
- Copile, lasă totul aşa cum e. A fost ceva frumos, brusc şi scurt! Bucură-te că a fost şi că ţi-a fost demonstrat faptul că se poate!!!
- Nu-mi place când trebuie să-ţi dau dreptate...
- Da. Ştiu. De când nu te-am mai văzut zâmbind. Mi-a fost dor !
- Mulţumesc !
- Ideea e că fiecare are drumul lui. Are libertatea de a-şi alege cărarea care crede că i se potriveşte cel mai bine.
- Ştiu....ştiu.
- Îmi place că începi să-mi dai dreptate din ce în ce mai des. Înseamnă că începi să înţelegi unele aspecte ale vieţii. Te maturizezi!
- Aşa e. Lucruri de genul ăsta te pun pe gânduri. Te fac să te întrebi “care-i faza?” , “şi acum ce-am să fac?”
- Da. Asta înseamnă evoluţia!
- Eram egoist. Nu e corect că vreau să-l aduc lângă mine iar. E mai bine pentru el acolo unde e, cu cine e şi ce face. Eu nu îi puteam oferi asta. Şi merită ce are acum.
- Eu zic că e mai bine şi pentru tine atâta timp cât tu ţi-ai ridicat anumite semne de întrebare. Aşteaptă răspunsurile şi păşeşte cu încredere pe drumul tău!
- Da. Fără compromisuri!
- Corect!
- Dar stai....
- ...
[va urma]
