Pietre şi albine

Mă-ndrept uşor, uşor spre Soare
Sau mă grăbesc până nu moare?
Mă-ntreb e bine sau e rău?
Că tu atârni de gândul meu...

Când tu te joci de-a alb şi negru
Eu mă topesc încet şi sobru
În lumina stinsă a ochilor tăi
Care sunt negri şi par cam răi.

De ce eşti ce nu poţi să fii?
De ce vrei ce nu poţi să ai?
De ce-afli când nu poţi să ştii?
De ce ceri când poţi doar să dai?

Încearcă să te schimbi, mai bine
Încearcă să mai uiţi de tine
Schimbă răul care-l faci în bine
Iubeste tot, fie pietre-ori albine...